Introducere

Full-junction

,,Să nu crezi niciodată biografiile!“

Așa mi-a răspuns Richard Wurmbrand la dorința mea de a scrie ceva despre viața dânsului. Venisem cu hârtie și creion, îndemnat de un grup de prieteni din România.

,,Când sunt scrise de dușmani, ele sunt pline de minciuni dușmănoase. Când sunt scrise de prieteni, sunt pline de exagerări binevoitoare, iar când sunt autobiografii, ele sunt pline de fantezii. Fiecare suntem prizonieri ai iluziilor și ai viselor noastre nerealizate“.

Ce rost are atunci să mă mai apuc eu de scris? O fac pentru copiii și nepoții noștri, care au nevoie să știe de unde vin și care le sunt rădăcinile. Vreau să las în urmă mărturia oamenilor, a evenimentelor și a locurilor prin care Dumnezeu m-a făcut ceea ce sunt astăzi. Rezumând intența la câteva cuvinte, pot scrie: ,,Despre mine, despre noi, pentru voi!“

Cineva a reacționat curios la cea mai succintă prezentare pe care mi-am făcut-o pe Internet: ,,Evreu, creștin, român, american“. Sper ca ceea ce urmează să dezlege această taină.

Un jurnal sentimental este ca o oglindă purtată de-a lungul unui drum. Vă invit să-l parcurgeți împreună cu mine. Pornim pe colinele blânde ale aducerii aminte …

Capitolele care urmează nu sunt scurte. Nu puteau fi! Sunt capitole de viață pe care le-am trăit. N-am fugit prin ele. Dacă vreți să le citiți, luați-vă timp suficient. Mi s-a spus că fiecare poate fi citită în aproximativ 30 de minute.

Înainte de a vă invita să citiți aceste note autobiografice, vreau să vă fac o destăinuire: Am deprins meșteșugul scrisului cu foarte mulți ani în urmă. Am fost sfătuit să o fac. Providențial, câțiva mi-au sugerat această îndeletnicire.

Învățătoarea mea din clasa a IV-a m-a îndemnat să scriu. Ea a fost prima care a făcut lucrul acesta. Doamna Ortansa m-a încurajat mult. „Tu ai un dar pe care nu-l au mulți oameni. Poți să scrii frumos, dar mai ales poți să scrii convingător; poți să-i faci și pe alții să simtă ceea ce simți tu, să vadă ceea ce vezi și tu, să dorească ceea ce dorești și tu“.

O altă profesoară de limba română mi-a repetat această observație prin clasa a VIII-a și mi-a atras atenția asupra altei direcții în care ar trebui să merg: „Scrii foarte bine, dar, ceea ce este rar, vorbești liber chiar mai bine decât te exprimi în scris. Ai talent oratoric. Este foarte rar ca cineva să scrie bine „extemporaneous“, dar și mai rar ca cineva să poată improviza în vorbire mai bine decât o face în scris.“

Pentru o vreme talentele acestea două ale mele m-au pus pe o cale greșită. Prin clasa a XI-a era cât pe-aci să fiu numit președintele organizației de UTC (Tinerii comuniști) din liceu. Însă, Dumnezeu a avut un alt plan și, cu doar câteva zile înainte de acel eveniment, casa noastră a fost înconjurată de poliție și de armată, părinții mei au fost amendați cu cinci mii de lei (o sumă care echivala cu remuneraţia unui salariat pe patru luni), alți oameni adulți cu câte o mie de lei, iar ceilalți au fost „prelucrați“ pe la școlile lor și sancționați pe măsură. Toate acestea pentru „marea vină“ a părinților mei de a organiza o întâlnire a tinerilor de la biserică la ei acasă, cu ocazia externării mele din spital. Sperau, mânați de dorința lor, că îmi va plăcea și mie, oaia neagră a familiei lor de credincioși baptiști, vreuna din cântările lor sau măcar vreuna din … fetele de la biserică. Însă, asta este o altă poveste…4 Samuel – chemare la ascultare

După întoarcerea mea la Dumnezeu, Allen Scarffe, un student din Anglia care făcea misiune creștină în România sub pretextul studiilor pentru un doctorat la Universitatea Ortodoxă, m-a luat deoparte într-o seară de plimbare cu tinerii de la Biserica Baptistă din cartierul Basarab prin parcul Herăstrău și m-a întrebat de-a dreptul: „Când te duci la Seminar?“ L-am privit relativ speriat și am bâiguit drept răspuns: „Nu m-am gândit niciodată …“

„Te vei duce“, mi-a spus el imperturbabil. „Dumnezeu te-a făcut pentru așa ceva“. Englezoii ăștia! Nici atunci și nici de atunci încoace n-am putut să-i înțeleg și să le accept exprimarea lapidară, rece și aparent distantă.

Când am ajuns în Los Angeles, sora Sabina Wurmbrand mi-a spus: „Scrie, Daniel. Ai talent și ar fi păcat să nu-l folosești. Nu mulți îl au. Ție ți s-a dat. Scrie, că ai început să scrii bine.“

Fratele Richard a ținut însă să mă avertizeze: „Era o dată un tânăr predicator care a venit să lucreze în zona unde era și un foarte bun și cunoscut păstor de Biserică. Tânărul avea un dar oratoric și mulțimile începuseră să se adune grămadă să-l asculte. Bătrânul păstor s-a dus la el și i-a spus: „Vorbești frumos, chiar foarte frumos. Mi se pare însă că le cam înflorești. Ce zici?“ Băiatul s-a scuzat și a spus: „Face parte din oratorie … este febra momentului …“

Bătrânul i-a spus: „Dacă vei continua așa, va fi doar o lucrare de suprafață. Dumnezeu nu te poate folosi așa. Începe să spui numai adevărul, niciodată mai mult sau mai puțin decât adevărul. Spune ceea ce trăiești tu, nu ceea ce ai auzit pe la alții sau ceea ce ți-ar place să fie.“

Tânărul l-a ascultat, dar s-a întâmplat ceva: mulțimile au început să scadă. Oamenii veneau mai puțin, iar predicile lui erau mai scurte, cu vorbirea poticnită și ponderată. Când tânărul predicator a intrat în criză, bătrânul l-a vizitat iarăși: „Este foarte bine. Acum te folosește Dumnezeu. Îl predici pe El și adevărul Lui. De-acum poți să te îngrijești să vorbești și frumos.“ Și așa a fost. (N-am știu atunci, dar am înțeles mai târziu că în ziua aceea aflasem o taină și am avut privilegiul să ascult un fragment de autobiografie spirituală).

Să scrii o carte este o dovadă de curaj. O astfel de îndeletnicire nu este nici ușoară, nici fără de răspundere. Există o diferență în analiza pe care o face un scriitor și analiza pe care o face un cititor. Cititorii văd CE este scris. Scriitorii văd CUM este scris și, mai ales, DE CE este scris. Ei știu că orice autor scrie pentru un anumit motiv, folosind o anumită metodă, vrând să transmită un anumit mesaj și urmărind să-și direcţioneze cititorii către un anumit mediu. Un autor își „compune“ opera. Un comentator i-o „descompune“ pentru a o înțelege mai bine. El dezasamblează ceea ce autorul a asamblat prin exprimarea de idei, folosirea de imagini şi stimularea emoţiilor şi gândirii cititorului.

Nu este suficient să ai ceva de spus, trebuie să știi și cum să spui. Am admirat întotdeauna abilitatea aceasta specială pe care o au mulți autori de carte. Am învățat eu însumi din procedeele lor. M-au impresionat, însă, cel mai mult oamenii prin care Dumnezeu ne-a dăruit Biblia. Faptul că au fost „inspirați“ în mod supranatural să scrie nu le-a distrus în nici un fel personalitatea sau stilul, preocuparea de a scrie bine ceva concis și convingător.

(Am scris prima dată ,,la cald“, ajungând în timp record la peste 60 de pagini. Apoi ,,providența“ m-a făcut să apăs greșit pe tastatură și am pierdut totul. A fost ca la școală când profesorul îți rupe nemulțumit foaia și te mai pune să o scrii o dată. Sper să fi făcut o treabă mai acceptabilă de data aceasta. Mă voi strădui să fiu mai atent la sfaturile … profesorului.)

Lectură plăcută și … cu folos.

Cuprins

  1. Despre rădăcini
  2. Prima răscruce – Un lăstar sălbăticit și o convertire neprobabilă
  3. A doua răscruce – Chemarea la lucrarea creștină
  4. A treia răscruce – Anii de Seminar – educație prin reacție
  5. A treia răscruce – Iașul – un pod prea îndepărtat
  6. A cincea răscruce – Păcăleală de 1 Aprilie – Un partener de cursă lungă
  7. Pașcani – timpuri rele, oameni buni
  8. Bacău – sacul și petecul
  9. A șasea răscruce – Roma – în căutarea unei identități noi
  10. A șaptea răscruce – America cu ,,A“ mare sau gusturi amare ?
  11. A opta răscruce – California lui Pitt Popovici
  12. ,,Mai marii mei“ !
  13. Păstorind o tranziție
  14. Menoniții de la răscruce
  15. Cu muzica la răscruce
  16. Reîntregirea familiei
  17. A noua răscruce – Covid, atacul chinezesc …

+++

Pentru cei care doriți să urmăriți și alte peripeții, vă invit să citiți câteva din jurnalele mele de călătorii misionare. Dacă aveți răbdare, am să le adaug și pozele corespunzătoare din albume:

1. Jurnal de călătorie cu Petrică Lascău în URSS – 1989

2. Jurnal de România, imediat după Revoluție – 1990

3. Jurnal de călătorie în Moldova – 2008

4. Jurnal de călătorie în Moldova – 2010

5. Jurnal de călătorie în Moldova și Austria – 2012

6. Jurnal de călătorie în Australia – 2012

5 gânduri despre „Introducere

  1. Frate Daniel
    Am citit deja primele doua capitole, printre zambete si lacrimi, si simt ca nu o pot lasa pana cand nu termin de citit tot
    Eu cred ca o asa bogatie, valoare, trebuie sa fie transpusa intr-o carte.
    Ma rog in directia aceasta si, prin credinta, o vad deja.
    Pana atunci va felicit si ii dau slava lui Dumnezeu pentru modul in care a lucrat in familia si viata dvs .
    Viorel Sintoiu
    Covasna

    Apreciază

  2. …Ma rog ,pentru o carte !…Chiar daca ar fi si pentru simplul motiv ca nu peste tot este internet, sau curent electric…iar acolo unde se crede ca este,…de multe ori nu functioneaza….Iar lucrarea, in totul ei tot,are mai mult decat valoare literara sau memorialistica . …Se vede si Mâna lui Dumnezeu în toate !…deci veţi reuşi !…Felicitări !

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s